
S-a scurs timpul nepasator si inca il vad cum trece pe langa mine. A trecut destul. Nu m-am obosit sa numar zilele.
Am ramas cu amintirile si pozele ... Nu. Nu le-am sters si nici nu am s-o fac. Dc? Pentru ca reprezinta bucati din sufletul meu.
Mai am si zambetul sters pastrat pentru amintirea lui.
Ma simt pierduta pe un drum care imi pare cunoscut si totusi nu-l recunosc. Nici nu mai stiu ce e in mintea mea.
Mi-am ridicat in jurul meu un zid inalt. Si poate ca uneori as vrea sa-l daram, sau macar sa-l micsorez dar nu pot. De ce? Si raspunsul il stiu tot eu ... pentru ca nu vreau. Dar intr-o zi am sa-l demolez. Am sa evadez si am sa plec.
Dar intre timp ... cum sa ma fac inteleasa?
Mi-e frica.
Am renuntat la bucati industriale din mine. Mi-am calcat orgoliul in picioare. Am iubit pana la lacrimi . Si am suferit.
Acum zic STOP !
Invat in prezent sa renunt la regrete.
Sunt intr-o stare de indiferenta. Sunt egoista. Vreau doar sa primesc fara sa ofer nimic in schimb. E timpul si pentru mine.
Las postul deschis ... am ramas in pana de idei .
Am multe ganduri, dar trebuie formulate.
Intre timp pap o portocala si vb cu soshonica mea [:*].
Sa traim bine !
Comentarii
Trimiteți un comentariu