Treceți la conținutul principal

Prea multe intrebari de adresat si prea putine raspunsuri de dat.


DE CE?








De ce atata rautate ... invidie ... furie ... ura ... dispret ?
De ce punem atat de mult accent pe aspect ... pe lucruri materiale ?
De ce asa putina iubire?
De ce asa multa incapatanare ... neincredere ... ironie ... orgoliu ?
De ce NU si nu DA?
De ce preferam complex in loc de simplu? Sau mai simplu ... de ce ne complicam?
De ce maine si nu azi?
De ce atunci si nu acum?
De ce poate si nu sigur?

................................................................................

DE CE?
SIMPLU .
Pentru ca noi, oamenii, suntem MEDIOCRI si SUPERFICIALI.
Pentru ca PUTEM.


Dar oare ne costa ceva daca incercam [nu am zis sa fim, ci doar sa incercam]sa fim mai buni? Dar oare castigam ceva daca nu suntem ?
Punem foarte mult accent pe aparenta, in loc de esenta ... "arata bine ... are bani", atat conteaza ... cand cel mai important ar trebui sa fie ceea ce are ascuns in suflet si indosariat in minte. La ce ne foloseste un mar frumos care pe dinauntru este viermanos?
Preferam sa ne mandrim cu haine de firma, masini luxoase, accesorii scumpe, in loc sa fim modesti si sa ne mandrim cu bogatia din suflet, cu familiile noastre, cu cunostintele dobandite ... "Banii nu aduc fericirea". Mai bine sarac dar "bogat", decat bogat dar "sarac" .
Ne sta in putere sa facem praf si pulbere din sentimente ... ale noastre, dar si ale altora.
Suntem capabili sa iubim, dar preferam sa ne lasam iubiti.
Ne resemnam in fata unei situatii, in loc sa incercam sa o rezolvam intr-un fel sau altul. Dar oare nu e mai usor sa renunti in loc sa lupti?!
Avem din ce in ce mai putina incredere unii in altii si conversam din ce in ce mai rar.
Spunem multe, dar facem putine.
Suntem prieteni, dar ne ironizam unii pe altii.
Avem un orgoliu mare, din cauza asta suntem si foarte nefericiti, pentru ca ... stiati ca orgoliul ne impedicam sa simtitm sau sa oferim dragostea reala?
Suntem aroganti, astfel reusind sa stricam relatiile cu cei din jurul nostru.
Vrem din ce in ce mai mult, dar fara sa oferim nimic in schimb.
Ne place sa ne complicam inutil vietile, in loc sa luam lucrurile asa cum sunt ele.
Preferam ziua de maine in loc de cea de azi.
Traim in trecut si ignoram prezentul.
Nu suntem siguri pe noi, preferand probabilul in loc de cert.
Si pot sa afirm cu tarie ca suntem TRISTI, DA ... TRISTI !!!

Oare fericirea nu sta in lucrurile SIMPLE?






Un sarut furat pe un colt de gura.
Valurile spumegande.
Un zambet timid.
O privire inocenta.
O adiere de vant jucandu-se printre plete.
O plimbare in 2.
Imbratisarea mamei.
Un umar pe care sa plangi.
Degetele lui/ei prin aerul dintre degetele tale.
Ploaia calda de vara pe trupul incins.
Un film bun.
Un joc cu prietenii.
O poveste.
O bunica ca-n scrierile lui Delavrancea.
Primul "TE IUBESC".
O fotografie.
Rasaritul.
Un prieten bun.







.................................................................................

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ție, străine, am să-ți zâmbesc din tot sufletul!

Și se-ntâmplă asa... Într-o zi întâlnești pe cineva și, pentru un motiv inexplicabil, te simți conectat cu acest străin mai mult decât cu oricine altcineva. Și, asemenea unui înger, poate ca e acolo cu un motiv: sa te învețe o lecție importanta sau sa te protejeze și sa te susțină într-o perioada nefastă. Și trebuie sa ai încredere în el, deși vine odată cu durerea sau suferința, pentru ca vine cu un scop, pe care în timp îl vei înțelege. Și primești niște avertismente - ca poți ajunge sa ții la acea persoana, dar trebuie sa îți amintești ca nu e a ta, deci nu o poți păstra. Scopul ei nu este sa te salveze pe tine, ci sa îți arate cum te poți salva singur...și odată îndeplinit acest lucru, confuzia dispare și începi sa înțelegi... Dar totodată și "îngerul" îți va deveni străin, încă o data... Vreau sa fii fericit. Sa găsești pe cineva care sa descopere căldura zâmbetului tau și sa se simtă asa cum ma simțeam eu în preajma ta și în bratele tale. Iar în zilele când...
Adeseori am fost intrebata care e genul meu de baiat, cum ar trebui sa arate, cum ar trebui sa fie, ce ar trebui sa aibe. Si de fiecare data am ridicat din umeri. N-am stiut raspunsul pana in clipa in care ai aparut tu si te-am cunoscut si te-am gasit perfect ... perfect pentru mine.          Esti baiatul ale carui degete vreau sa le simt prin aerul dintre degetele mele. Esti cel in ochii caruia vreau sa ma ratacesc si in bratele caruia vreau sa ma regasesc.Cu tine vreau sa rad pana la lacrimi. Vreau sa fii baiatul caruia sa-i rasfat fiecare linie a palmei, fiecare trasatura a fetei, fiecare contur al corpului. Cu tine vreau sa iubesc pana la epuizare...Vreau sa fii baiatul langa care ma trezesc dimineata, iar eu sa fiu femeie pe care ti-o doresti zi de zi si copilul pe care vrei sa-l protejezi si persoana care te face sa zambesti orice ar fi.  Vreau sa fii cel care imi sterge lacrimile atunci cand plang si care imi saruta zambetul. Baiatul care nu ma fa...

Adevarul?!

Adevarul e ca...nu mi-e frica si, totusi, ma sperie, cateodata, lucrurile pe care le trezesti sau le-ai trezit, deja, inlauntrul meu. Ma surprind adeseori zambind, aleatoriu, cu gandul la...tine...la "noi"...la un posibil "doi". Si parca iti vad zambetul oriunde ma duc sau in orice as face.  Adevarul e ca..m-ai "atins" fara ca macar sa-ti folosesti mainile.  Adevarul e ca te plac! Mult. De ce?! Pentru vibe'ul pe care mi-l transmiti. Pentru zambetul pe care mi-l pui pe fata. Ma faci sa rad. Esti smartass. Esti funny. Esti diferit. Iar sa-ti vad ochii sau sa-ti aud rasetul e mai mult decat suficient ca sa am o zi...aproape perfecta. Ma intelegi?! Ma faci sa ma gandesc la tine chiar si cand nu vorbim. Te plac... pentru mesajul ala din fiecare dimineata care ma face fericita. Pentru ca ma faci fericita, fara ca macar sa stii. Adevarul e ca esti ca un cantec pe care l-am ascultat pentru prima oara si am stiu ca va fi preferatul meu. ("Fly me to the moo...