A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris...si inca incerc sa imi gasesc inspiratia si cuvintele si mijloacele necesare ca sa pot sa-mi transpun gandurile, emotiile, trairile, sentimentele...in cuvinte. Din nou.
M-am schimbat. Am evoluat, sau cel putin asa imi place sa cred. Ma uit in oglinda si imi place persoana care am devenit, femeia puternica care sunt azi, copilul naiv si inocent pe care il pastrez in suflet. Mai am multe de invatat, de facut, de vazut, de simtit. Dar nu asta inseamna sa traiesti?!
Imi place sa cred ca sunt omul careia ii place sa traiasca fiecare zi cu optimism. Cea care incearca sa priveasca mereu partea plina a paharului, chiar daca el mai da pe-afara uneori.
Am ramas o romantica incurabila. Cred cu tarie ca iubirea e singurul lucru care, in final, conteaza.
Inca mai cred in oameni. Si vreau sa o fac. Iubesc oamenii! Incerc, pe cat posibil, sa nu ii judec, ci sa ii iau ca atare. Poate sunt naiva, dar am descoperit ca naivitatea e defectul oamenilor cu suflet si, atunci...poate nu e chiar un defect.
Oamenii sunt frumosi daca inveti sa-i descoperi, daca ai rabdare, daca ai curaj...
Uneori, viata a vrut sa-mi dea cate o lectie si mi-a spus ca ar trebui sa ma schimb, dar eu am invatat-o pe ea ca nu trebuie sa ma schimb, pentru ca nu vreau sa-i rapesc omului potrivit sansa de a ma cunoaste si iubi, exact asa cum sunt.
...
Am trecut in ultimul an printr-un amalgam de experiente, trairi, incercari, dezamagiri, bucurii. Am plans si am ras, deopotriva, cu lacrimi. Am invatat, sau cel putin, am incercat sa invat cate ceva din fiecare experienta. Am cunoscut o multitudine de oameni, oameni care doar mi-au trecut pragul inimii, ca mai apoi sa-si vada de drum si oameni care au ales sa ramana. Pe cei din urma nu pot decat sa-i apreciez si sa-i iubesc. Celorlalti nu pot decat sa le doresc succes pe drumul pe care l-au ales.
Eu imi urmez propriul drum.
...
Asadar...un sfarsit aduce cu el intotdeauna un nou inceput. Si e timpul sa rescriu povestea mea. E timpul pentru urmatorul capitol din cartea vietii mele. Si il imbratisez cu drag, curiozitate, open mind and open heart. Si cu zambetul pe buze, mereu cu zambetul pe buze.
...
Prima pagina incepe cu tine. Un strain. Desi te cunosc de mai bine de 15 ani, incerc sa te descopar, in prezent. Si-am inceput, cumva, sa-ti creez "portretul" in minte. Si iti conturez in fiecare zi cate o trasatura pe care o descopar. Si reusesti sa ma surprinzi, de fiecare data, mai mult. Si, uneori nu-mi gasesc creioanele potrivite te desenez. Si e ciudat. Dar placut. Si neasteptat.
...
Toate la timpul lor?! Poate acum e randul nostru.
...
Si am un feeling pe care nu l-am mai avut de foarte multa vreme, un sentiment pe care nu l-am mai trait de ceva timp. Un fior . Si tresar de fiecare data cand ma gandesc la tine si in coltul gurii imi apare, involuntar...un suras. De fapt, mai mult de atat...Si e ciudat cum ma faci sa zambesc fara ca macar sa faci ceva.
Te plac. Nu mi-e greu s-o recunosc. Poate, mai mult de atat.
Am un gol in stomac de cele mai multe ori cand vorbesc cu tine. Si daca nu e un gol, ci altceva?!...or fi fluturasi?! Am spus-o cu voce tare?!
...
Imi place cum vine totul de la sine. Cum, uneori, comunicam fara ca macar sa vorbim. Uneori, e nevoie doar de un cuvant, un zambet, o melodie, o poza...rasul nostru zgomotos.
Si nu stiu ce va urma, dar...pentru prima oara, viitorul pare ca nu mai suna ocupat.
...
Asadar, va urma...
Comentarii
Trimiteți un comentariu